Copiii- oglinda emoțiilor

Cum reducem nivelul de stres al copiilor.

Deși considerăm că cei mici nu au motive întemeiate de stres sau că stresul își face apariția mai mult la maturitate, pentru a crea o generație sănătoasă trebuie să conștientizăm că și copii sunt supuși la factori de stres ce le influențează echilibrul emțional și psihic.

Stând de vorbă cu un copil, cu aceeași disponibilitate și înțelegere pe care o avem și cu oamenii maturi conștientizăm că problemele de viață nu pot fi încadrate pe categorii de vârstă. Cel ce trece printr-o perioadă solicitantă în mod considerabil percepe trăirea ca fiind importantă.

Câteva aspecte pot fi conștientizate iar acest fapt poate aduce un plus de calitate evoluției copilului sau adolescentului.

Prioritizăm nevoile primare: somnul-este foarte important și direct proporțional cu nivelul calității zilei ce va veni; alimentația- trebuie să fie una echilibrată, iar dacă apar probleme greu de depășit în ceea ce privește modul în care copilul acceptă mâncarea poate fi o situație ce indică starea emoțională a acestuia (un copil care va mânca prea mult sau prea puțin ne transmite indirect disconfortul creat de cerințele celor din jur și a nivelului de atenție primit- prea mult sau insuficient- din partea adulților cu care are contact emoțional -prin lipsa sau surplus).

Comunicarea- este foarte important cum ne adresăm atunci când comunicăm iar aici nu vorbim de situațiile în care îi comunicăm informații su propriile cerințe ci despre a comunica activ, a asculta și a răspunde implicat în funcție de starea și nevoile participanților la conversație. Dacă observăm o stare de tristețe, încercăm să copiem starea pentru a se simți apropierea iar dacă starea este una de fericire, procedăm la fel, ne bucurăm împreună.

Comunicarea pozitivă construiește o minte sănătoasă iar un pas important este să excludem cât mai mult posibil cuvântul ”nu” din conversție; în schimb lăudăm, ascultăm activ. Dacă dorim să punctăm o greșeală putem adopta metoda sadwich (doua fraze pozitive iar în interior una cu potențial negtiv) de exemplu: ”sunt mândră/u de tine că ai făcut față testului(+), unele enunțuri trebuia să le citești cu mai multă atenție(-), vom reface testul împreună și vor fi rezultate din ce în ce mai bune(+)”.

Spunem te iubesc, îmbrățișăm, zâmbim chiar și în situațiile dificile. Nu ne prefacem, ci compensăm.

Suntem fermi. Cu cât folosim mai multe cuvinte cu atât copilul sau adolescentul va înțelege mai puțin. Ne putem alege cu grijă cuvintele mergând pe principiul esențele tari stau în sticluțe mici.

Evităm să judecăm sau să criticăm (chiar și cu privirea, prin gesturi sau ton nepotrivit) - de fapt formăm, explicăm, îi învățăm. În caz contrar copilul va intra în conflict cu el însuși inclusiv cu părinții și va apela la minciună sau alte comportamente de auto-apărare.

Îi tratăm ca pe persoane cu drepturi, luciditate și capacitate de alegere. În caz contrar se va simți constrâns și i se va bloca libertate de a se dezvolta și evolua.

Îi învățăm să reflecteze, să gândească pozitiv, să respire (se pot consulta și tehnici de yoga).

Încet, puțin câte puțin... în fiecare zi mai mult. Împortant este să conștientizăm că puterea stă în mâinile noastre!