Cum să-ți ajuți copilul la teme
Din ce în ce mai mulți părinți mă contactează spunându-mi că una dintre cele mai mari probleme întâmpinate zilnic o constituie efectuarea temelor școlare.
Lipsa de timp sau lipsa răbdării sunt doua dintre cele mai comune impedimente, nu doar în efectuarea temelor dar și în stabilirea unei relții bune mame-copil.
Din păcate sistemul de învățământ nu pregătește părintele pentru o sarcină atât de importantă în viața elevului. Părerile sunt împărțite, dar des se aud voci care susțin că sistemul încarcă programa sau nu analizează toate implicațiile stilului de viață modern în ceea ce privește educația. Varianta salvatoare este să găsim soluții.
Iată câțiva pași ce trebuie urmați pentru a simplifica lucrurile:
1. Școala și temele reprezintă o problemă zilnică!
Este greșit să privim lucrurile în acest mod sau să ducem zilnic o lupta cu sistemul.
Copilului trebuie să îi inducem încă din prima clipă în care ia contact cu sistemul de învățământ, școala sau grădinița, că va urma o perioadă nouă, frumoasă, ce-l va ajuta să aibă un drum frumos și responsabil în viață. Este greșit să-i spunem: ”Vai, stai să vezi ce te așteaptă din toamnă când vei începe școala! Se schimbă foaia!”
Spunându-i asta unui copil îi îngrădim orizonturile, speranța de bine și îi alungăm bucuriile în pașii ce-l vor forma. Deasemenea dacă susținem des că sunt prea multe teme și sarcini îi inducem involuntar repulsie față de orice are legătură cu școala și sarcini ce nu țin de școală.
Împreună deschidem inima și orizonturile, acceptăm sarcinile și ne deschidem spre experiențele ce vor veni în fiecare zi. Este esențial în dezvoltarea personalității copilului și a relației părinte/tutore-copil.
Putem povesti despre experiențele noastre frumoase din timpul școlii, despre cum ne-a ajutat în viață și să exprimăm cu entuziasm acest capitol din viața noastră și a viitorilor școlari responsabili.
2.Pune limite!
Estimează durata temelor; fiecare copil are propriul ritm dar, să estimăm, 2-3 ore de teme pe zi este media necesară.
Atât tu cât și copilul trebuie să vă luați angajamentul că vă veți încadra în timpul stabilit. Doar veți lucra. Veți lua câte o pauză-doua de 10 minute pentru relaxare dar nu vor interveni pauze dese, T.V., muzică sau orice zgomot ce poate distrage atenția, nu se vor lua pauze de masă, de discuții despre subiecte ce nu țin de teme sau discuții telefonice. După terminarea temelor se pot face toate aceste lucruri.
Consecvența este cheia!
În cazul în care tema este mai scurtă într-o zi se poate lucra suplimentar pentru a acoperi anumite lipsuri, iar în cazul în care sunt mai multe sarcini decât de obicei trebuie impusă o limită de răbdare și înțelegere din partea copilului și părintelui pentru a nu se ajunge la divergențe. Trebuie conștientizat că în astfel de momente răbdarea tuturor celor implicați este pusă la încercare. Stabilirea acestor limite va împiedica un parcurs de multe ore de teme presărat cu stres, reacții sub presiune și eventuale conflicte.
Este o soluție bună să se lucreze cu ochii pe ceas, să se facă un plan de la bun început după ce s-a evaluat volumul de teme pe ziua respectivă, cât va dura tema pentru fiecare obiect, iar prin comunicare să nu ne abatem de la plan.
3. Conectează-te cu copilul tău!
În momentul în care ați dat START TEME, încearcă să mergi pe cărările ce duc spre copilul tău.
Învață să-i cunoști reacțiile atunci când nu este sigur pe ceea ce zice sau ce face pentru a-i putea acorda o explicație. Poate fi stresant să oferim acceași explicație poate și de 10 ori, dar asta înseamnă că ceva nu ajunge la copilul tău și la capacitatea lui de interpretare, dacă o explicație nu funcționează, încearcă să o schimbi, să o scrii, să o desenezi, să o compari cu o situație sau problemă înțeleasă de el.
Nu ridica tonul, dictează-i tu tonul conversației. Dacă copilul va ridica tonul dar tu il vei păstra calm, intr-un final te va copia. Dacă observi că este depășit de emoțiile ce-l încearcă acorda-i puțin spațiu și timp. Dacă tu simți că nu mai poți continua pentru că la rândul tău ești încărcată de diferite emoții, acordă-ți o pauză.
Nu te simți copleșită dacă tu la rândul tău nu înțelegi ceva, poți accesa internetul, există câteva grupuri de mămici cunoscătoare și binevoitoare, sau cere ajutorul cuiva cunoscut. Dacă nu găsești soluția potrivită, poți trimite un bilet învățătoarei sau profesoarei, să-i explice problema întâmpinată și nerezolvată copilului. Acesta are nevoie de o echipă care să-l susțină să-i ofere încredere.
Evită să jignești sau să apostrofezi profesorii în fața copilului deoarece acesta nu înțelege părerile și conflictele într-un mod matur și îl pot afecta personal.
Nu-l compara cu colegii lui, mici sau mari, suntem diferiți și capabili în propriul mod.
Felicită-l, încurajează-l, dă-i răbdarea ta. Nu s-a născut învățat și are nevoie de ajutor. Dacă refuză să facă teme sau să se implice este probabil să considere că nu este capabil, tocmai de aceea evită criticile și înlocuiește-le cu ”Hai să îndreptăm greseala!”
Avem nevoie de copii noștri așa cum au și ei nevoie de noi! Învățăm împreună să facem față provocărilor.
P.S.: Dacă aveți întrebări legate de ce ați citit mai sus nu ezitați să scrieți la secțiuna Contact: